Uneori, unii angajați pot fi puși în situația de a fi nevoiți să plece de la locul de muncă. Sau mai exact sunt concediați. Motivele pot fi diverse, de natură profesională, din cauza climatului socio-economic (disponibilizări colective) sau din motive ce țin de personalitatea fiecăruia. Această din urmă categorie se referă la cazurile în care angajații „nu mai corespund profilului vizat de firmă”. Sau altfel spus, sunt văzuți ca impulsivi, nemulțumiți, nededicați atunci când „ar trebui” să fie supuși, satisfăcuți și deosebit de implicați. Pentru aceasta ar trebui „să respire” aerul firmei ca și când ar fi singurul care îi ține în viață.
Oricare ar fi motivul ce stă la baza concedierii, celor în cauza le este afectată puternic încrederea în propria persoană și stima de sine. Ajung să se întrebe dacă nu cumva nu mai sunt capabili să facă față provocărilor de la locul de muncă, dacă nu cumva sunt niște amatori în loc de a fi profesioniști. Nesiguranța și neîncrederea în cei din jur îi caracterizează. Eventual acuză, se învinuiesc și învinovățesc pe toți cei care ar avea o minimă legătură cu fostul loc de muncă. Toate aceste trăiri nasc frustrări, care dacă nu sunt rezolvate pot duce la probleme serioase pe viitor.
Foarte important este sprijinul acordat persoanei concediate de către familie și cei apropiați. Încrederea în sine și în abilitățile profesionale este puternic afectată. Chiar dacă și pentru membrii familiei este greu să facă față stărilor negative și gândurilor fataliste ale persoanei concediate, important este să o ajute. Sprijinul poate să însemne să discute cu cel afectat, să îl includă în activități casnice, să îi transmită de fapt că aceasta este o etapă care va trece. Dacă se simte inutil și incapabil să facă față solicitărilor, trebuie să fie ajutat să găsească o motivație foarte putenică pentru a ieși din această stare.
Focalizarea pe evenimentele plăcute care totuși se petrec în familie, pe reușitele copiilor, pe succesul partenerului, poate readuce un climat mai destins. Dacă va privi concedierea doar prin prisma aspectelor negative sunt toate șansele ca efectele neplăcute ale acesteia să dureze. Este bine să apară și o modalitate diferită de gândire, care să se bazeze pe ideea că a pleca dintr-un loc poate însemna o nouă șansă de a fi apreciat la un nou loc de muncă.
Gândirea pozitivă, deși uneori greu de accesat, ajută foarte mult, optimismul putând să ușureze calea spre un nou loc de muncă, chiar mai bun decât vechiul. În opoziție, modul de gândire catastrofic ține mintea ocupată , persoana nemaifiind capabilă să caute soluții la problema respectivă. Este necesar să conștientizeze că dacă nu se potrivește la un anumit loc de muncă nu înseamnă că în altă parte va ajunge la aceeași nereușită, ci este posibil, chiar și în același domeniu însă într-o altă companie să înregistreze un succes profesional. Poate chiar profesia în sine să reprezinte un motiv de nereușită, tocmai pentru că nu face ceea ce se pricepe sau ceea ce îi place și atunci reconversia profesională ar fi o soluție eficientă. Întrebări de tipul: „ – Dacă nu m-am descurcat nici aici, în altă parte cum m-aș putea descurca?” reușesc doar să-l frustreze, știut fiind faptul că fiecare loc de munca are specificul său.
Bine ar fi să aibă în minte zicala ”Cine schimbă locul își schimbă norocul!” și astfel fiecare să aibă încredere în reușita personală.
